Decapitari, valuri seismice, rascoale ale tinerilor din cartierele defavorizate pariziene: dincolo de varietatea stirilor, numitorul comun este dat de realitatea unei provocari pe care destinul si istoria o ridica în fata umanitatii. Nucleul dur de valori ale universului "occidental" este pus sub semnul întrebarii si rationalitatea statului de drept si a capitalismului apar ca simple formule de propaganda. De la marile manifestatii de strada pana la tricourile pe care troneaza, solar, miticul Che Guevara, reperele antiglobalizare si tiers-mondiste sunt acceptabile în masura în care se refera la apararea celor lipsiti de sansa în lumea dominata depax americana si de forta legilor pietei. Cei ce se opun acestui val demonic ("insurgenti" irakieni, intelectuali idealisti, lideri entuziasti precum Hugo Chavez) devin eroii unui panteon pe cale de a fi validat simbolic. Violenta, teroarea, refuzul societatii libere sunt cautionate în numele revoltei contra noului Leviathan. Pe acest fundal, vocile critice au un destin previzibil: stigmatizarea ca "reactionar" sau imperialist rezolva, din start, ecuatia de lectura. In fata se afla nu o persoana în carne si oase, ci un inamic cu care lupta este deschisa. Numele lui Paul Johnson sau Roger Scruton sunt doar doua din aceasta galerie de intelectuali plasati în noul index al cartilor interzise omului de buna-credinta. Cercurile din jurul unor reviste, precumThe Salisbury Review, Modern Age sau The New Criterion sunt prezentele, marginale, ilustrand alternativa la corectitudinea politica dominanta. Insurgenta vine cu un pret, care este cel al solitudinii si ostracizarii. Spiritul critic alimenteaza modesta, dar tenacea, aparare a Occidentului. Un discurs asupra metodei Prin temele selectate în paginile* sale si prin viziunea care le anima, Traian Ungureanu apartine familiei de spirite evocate. Ceea ce îl face cu adevarat inconfunda