Pe o inflaţie de 2,5% în primele cinci luni din 2006, plasamentele "clasice" (valute, depozite bancare şi chiar acţiuni sau unităţi de fond) au ieşit în pierdere. Singura formulă care a Pe o inflaţie de 2,5% în primele cinci luni din 2006, plasamentele "clasice" (valute, depozite bancare şi chiar acţiuni sau unităţi de fond) au ieşit în pierdere. Singura formulă care a reuşit nu numai să depăşească inflaţia, dar şi să aducă randamente de 5% până la 9% au fost asigurările de viaţă cu componentă investiţională, aşa-numitele plasamente "unit-linked".

Euro şi dolarul sunt cotate cu 10%, respectiv cu 5% mai jos decât erau în ianuarie, acţiunile din componenţa indicelui bursier BET au dat un randament de numai 1%, iar fondurile mutuale înregistrează minusuri pe toată linia. Unit-linked-urile au plusuri de până la 9% pe primele cinci-şase luni ale anului 2006 şi de peste 50% la 12 luni. Cum este posibil? Primul avantaj: plasamentele internaţionale Motivul principal pentru care asigurările cu componentă investiţională dau randamente atât de mari este faptul că aceste fonduri sunt investite pe mai multe pieţe financiare. "Acţiunile româneşti n-au decât să scadă cât vor, noi cumpărăm şi vindem pe Wall Street, în Londra ori la Tokyo, unde creşterile sunt uneori spectaculoase". Cam aşa sună politica investiţională a companiilor de asigurări care oferă unit-linked. În portofoliile acestora, componenta românească e doar de complezenţă, astfel că aparenta criză prin care trecem acum nu afectează economiile celor care şi-au făcut o asigurare de viaţă cu componentă investiţională. Ca să nu mai punem la socoteală asigurarea în sine Al doilea avantaj: forţa financiară Faptul că aceste companii adună puţini bani de la mulţi clienţi, formându-se astfel un "sac" mult mai mare decât al altora este, pentru majoritatea specialiştilor, cel mai important avantaj. Administratorii aces