Ambele ipostaze ale lui Viorel Marineasa, cea de universitar şi cea de reputat scriitor optzecist, au conlucrat pentru a zămisli o carte remarcabilă prin profunzimea documentării, prin erudiţie, aplicaţia la obiect şi contextualizarea istorică, dar şi prin angajamentul moral şi axiologic al autorului, prin vivacitatea intelectuală, deosebita capacitate asociativă şi, nu în ultimul rând, prin stilul sclipitor, exuberant, de o mare expresivitate. Abordarea este laborioasă, urmărind să redea, pe baza unei documentaţii exhaustive, evoluţia ideilor şi a atitudinilor celor doi lideri de opinie interbelici, aşa cum se oglindeşte ea în vasta operă publicistică lăsată de aceştia prin periodicele vremii ( "Gândirea", "Noua revistă europeană", "Ideea europeană", "Cuvântul" şi "Predania"). Ochiului sagace al cercetătorului nu-i scapă faptul că presa constituia deja, pentru amândoi protagoniştii comentaţi, o demonstraţie de forţă (p. 10), o a patra putere în stat. Rivali şi afini, Nichifor Crainic şi Nae Ionescu aveau în comun nemulţumirea profundă faţă de realitatea socială în mijlocul căreia vieţuiau, pe care o doreau fondată pe cu totul alte principii. Conţinutul "reformist" al gândirii lor este analizat în cele două secţiuni ale volumului: Între o tradiţie supralicitată şi o modernitate diortosită şi Filosofia statului, titluri de o importantă semnificaţie, revelând un traseu ideatic falimentar, de la speculaţia filosofico-socială întemeiată pe observaţii valabile şi pe o remarcabilă intuiţie, la o gândire osificată, de esenţă ideologizantă. Acesta este fenomenul, impresionant şi dramatic, urmărit cu minuţie şi competenţă de Viorel Marineasa - procesul de ideologizare al unei gândiri iniţial libere, creatoare. Dacă, încă din anii formaţiei sale müncheneze, ca student atent la toate mişcările de idei ale timpului, Nae Ionescu remarcă, în articole pline de nerv şi hotărâre, lip