Interventiile asupra actului de justitie nu au disparut, ci au devenit doar mai subtile si mai greu de depistat Nimic nu dispare, totul se transforma. Sa nu ne facem iluzii ca dupa schimbarea puterii si dupa recentele reforme din justitie interventiile in actul de stabilire a dreptatii au disparut cu totul. Atita doar ca au devenit mai subtile, mai alambicate si si-au rafinat stilistica pina la a fi mai greu de depistat si denuntat. In conditiile in care orice se intimpla in justitie are parte de atentie interna si internationala exceptionala, este evident ca nimeni nu mai poate risca interventii directe si brutale, de felul celor produse in timpul guvernarii Nastase. Mai ales ca, acum, presedintele si premierul si-au plebiscitat credibilitatea pe ideea protejarii actului de justitie de orice fel de imixtiune. Iar ministrul Justitiei Monica Macovei a promovat modificari legislative prin care justitia sa fie protejata si intrainstitutional, prin cresterea autonomiei procurorilor si limitarea posibilitatilor de intruziune ale sefilor de institutii in desfasurarea anchetelor. In practica, insa, sistemul da dovada de o extraordinara forta inertiala, iar interventiile sint inca posibile. Ele se si produc, intr-o forma mai subtila, imponderabila. O buna parte din reformele formulate de Ministerul Justitiei au ramas pe hirtie - de exemplu, Parchetul General, despre care va fi vorba in cele ce urmeaza, functionind in continuare dupa o logica pervertita. Autonomia procurorilor in fata superiorilor, despre care Monica Macovei vorbeste ca fiind deja un bun cistigat, este o fictiune. Procurorul General Ilie Botos continua sa supravegheze strict distribuirea si desfasurarea anchetelor, si aceasta prerogativa constituie o pirghie de influenta foarte importanta. Se stie ca Botos este apropiat de presedintele Traian Basescu, iar cauzele in care Cotroceniul este mai interesat au part