La 26 de ani, Jean-FranIois Revel hotaraste sa lucreze doi ani in Mexic, dar nu inainte de a petrece o saptamana la New York. Se imbarca pe Queen Elizabeth, plecand din Cherbourg spre metropola culturala americana. Planurile sale galante sunt partial dejucate de urmarile unui varsat de vant, asa ca primele zile le petrece mai mult in compania cartilor, decat in cea a tinerelor atragatoare aflate la bordul pachebotului britanic.
In a doua seara a voiajului, il intalneste pe celebrul fizician francez Louis-Leprince Ringuet. Afland cu ce se indeletniceste, Ringuet ii spune lui Revel: "Ia te uita! Tocmai am participat recent la un colocviu desfasurat la Viena, unde a vorbit unul din camarazii dumitale, un adevarat sofist, Louis Althusser". Ii va trebui lui Revel ani buni spre a pricepe ce vrusese sa spuna Ringuet prin acel "un adevarat sofist" despre omul pe care il intalnise exact in acelasi 1950, gratie lui Rene Scherer, fost coleg de scoala.
Pentru o lunga perioada a prieteniei lor, Revel nu banuieste care sunt adevaratele optiuni politice ale lui Althusser, despre care, tot cu intarziere si in mod indirect, afla ca, dupa ce fusese regalist, in 1948 devenise membru al Partidului Comunist. La Paris, la Florenta, unde Revel lucreaza dupa intoarcerea din Mexic, sau la Valmondois, unde Althusser si viitoarea sa sotie, Helene, petrec lungi sejururi in casa lui Revel si a primei sale sotii, Yahne, Althusser nu lasa sa se simta nimic din entuziasmul sau stalinist.
In consecinta, pentru Revel nu poate ramane decat un mister cum a putut Althusser sa-i trimita fostului lor profesor de filozofie, Jean Lacroix, o scrisoare continand "un vibrant omagiu lui Jdanov", parintele realismului socialist, caci, scrie Revel, "intoleranta mi-a parut intotdeauna a-l oripila pe Althusser". In acelasi timp, Revel isi aminteste cum ani de zile, Althusser il ruga sa-i aduca din
