Cine crede ca politicienii romani sunt prosti se insala. In ciuda aparentelor, ei stiu multe si invata repede, mai ales atunci cand interesul ii mana de la spate. Vezi cazul epopeii anticoruptie care se desfasoara in Romania de un an si jumatate, in care unii imping caruta la deal, altii o trag la vale, diversi privitori arunca cu pietre in caravana, lovind in cine s-o nimeri, doar pentru amuzamentul propriu, iar toata lumea scandeaza aiurea pe diverse voci. Au existat mai multe strategii pentru a impiedica eforturile ministrului Justitiei si putinilor ei sustinatori sa ajunga la vreun rezultat. Initial, cei vizati s-au pus contra pe fata, au tipat si s-au victimizat, pozand in persecutati politic, au activat retelele din presa si liderii de opinie pe care ii au pe statele de plata. Insa asta n-a prea tinut, pentru ca publicul romanesc e intr-o etapa cand vrea sa vada miscare, rezultate, fiind isterizat de neputinta statului de drept in ultimul deceniu si jumatate. In plus, marii persecutati nationali, precum Nastase, D.I.P., Patriciu si ceilalti, au un asemenea deficit de credibilitate, pe care singuri si l-au confectionat, incat lumea nu i-ar lua in serios nici daca ar citi ora exacta pe ceas. Vazand ca planul A (apararea pe redute fixe) nu tine, clasa politica a trecut la planul B: lupta din miscare, cu invaluiri si ambuscade nocturne, sedinte de partid in care se promite una, dar se face alta. Echivalentul razboiului electronic de diversiune a fost atacarea ca neconstitutional a orice ameninta sa inceapa sa functioneze de-adevaratelea, fie elDNA sau Agentie de Control al averilor. Sau, daca nu chiar neconstitutional, macar in conflict cu una dintre nenumaratele legi sau proceduri pe care le are Romania pitite prin sertare, intocmite de eminentii juristi ce graviteaza in jurul guvernului si parlamentului: puzderie, proaste, confuze si lungi, dupa cum spune orice e