De catva timp, bursa din Romania merge cam sincopat, precum un motor ce da rateuri. Cand da inapoi, cand se mai redreseaza, dar, pe fond, merge prost. Cele mai multe aprecieri sunt ca a ajuns asa pentru ca, pe de o parte, capitalurile straine, ce revigorasera bursa in contextul evolutiilor economice pozitive si al liberalizarii miscarilor externe de capital, au plecat in cautarea noilor oportunitati oferite pe pietele occidentale de cresterea dobanzilor la euro si dolar, precum si pentru ca, pe de alta parte, pe atunci cand piata mergea bine,Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) a luat o masura insuficient cantarita, cu impact de deprimare a pietei. Pornindu-se de la faptul real ca decizia de listare in bursa a unei companii este luata de Adunarea Generala a Actionarilor, CNVM a dat liber la delistari in urma unei simple hotarari a aceleiasi Adunari Generale a Actionarilor, desigur cu compensarea actionarilor care nu vor o delistare. Justa compensare a actionarilor minoritari - caci despre ei este vorba - de catre actionarul majoritar care impune decizia de delistare face obiect de controversa. De ce compensarea sa se faca la pretul decis de actionarul majoritar si de ce efortul financiar pentru compensari sa fie suportat de companie, si nu doar de actionarul majoritar care impune de fapt decizia de delistare. Problemele sunt complicate, cu argumente pro si contra, atat de o parte, cat si de alta. In situatia reglementarilor anterioare, aceste probleme nu se puneau, pentru ca actionarul majoritar care dorea si impunea delistarea avea obligatia sa lanseze o oferta publica pentru compensarea restului actionarilor si, daca nu reusea sa obtina actiunile vizate (pana la concurenta detinerii a peste 90% din total), adica nu oferea pe ele un pret ca lumea, nu dobandea dreptul de a delista compania. Indiferent insa de reglementari, problema centrala este ca a aparut