În textul notei sovietice de conversaţie, ambasadorul german face un comentariu surprinzător: "Schulenburg spune că nu poate să exprime starea de deprimare, provocată de acţiunea nejustificată

În textul notei sovietice de conversaţie, ambasadorul german face un comentariu surprinzător: "Schulenburg spune că nu poate să exprime starea de deprimare, provocată de acţiunea nejustificată şi neaşteptată a guvernului său. Ambasadorul spune că a făcut toate eforturile pentru a instaura pacea şi prietenia cu URSS". Ceea ce era perfect adevărat: contele von der Schulenburg era convins că interesele Germaniei cer raporturi de prietenie şi colaborare cu URSS şi, în lunile care precedaseră războiul, luase iniţiative personale de a detensiona relaţiile dintre Berlin şi Moscova.

Nota germană, transmisă de ambasador, nu era o declaraţie de război potrivit normelor de drept internaţional. Era - cum avea să spună Gafencu Grigore, ministrul României la Moscova în acea perioadă (1940-1941) - "războiul fără declaraţie".

În documentul sovietic, citim mai departe:

"Tov. Molotov întreabă ce înseamnă această notă? Schulenburg răspunde că, după părerea sa, acesta este începutul războiului".

Astăzi, când dispunem de o bogată documentaţie germană şi sovietică, putem reconstitui satisfăcător (aceasta este opinia noastră) împrejurările care au dus la sângeroasa confruntare dintre cei doi coloşi totalitari, angajaţi, de la 23 august 1939, într-o stranie cooperare. Putem, mai ales, înţelege greşelile de calcul politic făcute de Hitler şi Stalin, primul declarând un război, care, în acel moment, nu-i era necesar, cel de-al doilea, crezând, până în clipa declanşării războiului, că Hitler nu-l va ataca şi că rostul uriaşei concentrări de forţe germane de la frontierele de vest ale ţării sale era de a-l intimida pentru a-i smulge grave concesii în cursul unor viitoare negoc