Moravuri intelectuale

De mult nu a mai scris Mircea Martin un text atît de viu ca cel din ultimul număr al revistei Cuvîntul (15 iunie-14 iulie 2006). Îl citeşti cu plăcerea celui care simte că verva cuvintelor este dublată de adevărul incontestabil pe care tot ele îl înfăţişează: e vorba de portretul intelectualilor români în vremurile de azi, de graba, orgoliul şi optica tendenţioasă cu care fiecare este înclinat să-i judece pe alţii, şi asta într-un mod amintind de superficialitatea glumeaţă a personajelor lui Caragiale. Cităm un scurt fragment: "Ceea ce se observă uşor, aş spune chiar că sare în ochi, este locvacitatea necondiţionată a intelectualului român. El vorbeşte cu două guri şi ascultă cu o singură ureche - în cazul fericit în care se decide totuşi să asculte. El înţelege totul din prima: e aproape obligat să procedeze/proceseze astfel pentru că altfel s-ar plictisi. Tot ce fac, spun ori gîndesc alţii (decît el şi eventual ai lui) îl plictiseşte îngrozitor, îl disperă. Iar dacă respectivele spuse ori scrise se întîmplă să aibă ecou, ei bine, o asemenea situaţie îl dezgustă pur şi simplu." În acelaşi număr atrag atenţia cele două interviuri pe care Laura Albulescu le ia Antoanetei Ralian şi lui Jean Grosu, doi monştri sacri ai traducerilor în limba română. Din ele, ca de altminteri şi din chestionarul adresat unor traducători precum Sorin Mărculescu, Irina Mavrodin, Andrei Cornea sau Radu Paraschivescu, reiese un adevăr trist: că nesocotirea traducătorilor români arată nu numai că importanţa pe care o acordăm limbii române este tot mai mică, dar că, pierzîndu-ne credinţa în limbă, vom intra într-o curbă de extincţie culturală.

Dancefest

Sîmbăta trecută - zi de vîrf la Bookfest. Lumea de pe lume venită să cumpere cărţi, să fie văzută cumpărînd cărţi (cîţiva politicieni), să ia autografe d