Batrinul isi aprinse

tigara cu miscari lente si ample, privind blazat multimea pestrita care se inghesuia la intrarea in cort. Alaturi, un panou urias in culori

cindva stridente, acum decolorat, cu reprezentarea stingace a unei femei blonde, cu ochi mari violeti, calarind pe un unicorn inaripat.

Femeia ar fi trebuit sa semene cu nepoata batrinului, cea care acum vindea bilete la intrare. Ea nu era blonda, nici ochii nu-i erau violeti,

si nu avea nici una din calitatile care, conform legendelor, i-ar fi permis sa se apropie de unicorn. Tocmai incepuse sa se certe cu un

barbat slab, neras, imbracat in uniforma militara, de cotul caruia se tinea speriat un copil in haine mult prea largi pentru el. Mormai

suparat la vederea uniformei. Regulile lui erau clare, niciodata, niciodata vreun soldat nu va trece pragul acelui cort. Jurase asta cu ani

in urma, si-si respectase juramintul, neinduplecat nici de rugaminti, nici de bani, nici de amenintari si alte neajunsuri provocate de

nemultumiti. Baietelul, insotit de tatal suparat, se indrepta spre custile cu maimute si pasari exotice. Ii parea rau de copil, dar

juramintul era juramint.

Cind ultimul amator de curiozitati isi plati biletul, nepoata batrinului trase in fata intrarii cei doi pari

uniti cu un lant greu, ii facu semn cu mina, si disparu inauntru.

Batrinul strivi mucul tigarii de pamint, apasind cu talpa bocancului

pina se forma o mica adincitura, apoi se indrepta agale spre custile animalelor, unde cei doi ingrijitori apatici aratau copiilor maimutele,

papagalii, serpii din mica menajerie. Doar copiii se mai bucurau la veder