Peste numai o saptamana va avea loc la Bucuresti un nou congres de Dacologie, un nou moment al campaniei pornite in anul 2000 de doctorul Napoleon Savescu din New York spre reabilitarea locului dacilor in etnogeneza poporului roman. De data aceasta tema congresului il elogiaza pe marele rege Decebal.
Campania doctorului Savescu si a adeptilor sai are ea insasi o istorie. Daca la inceput reactiile au fost dominate de surpriza disconfortanta a celor crescuti in cliseul idilicei nunti daco-romane (cu o nota aparte pentru lumea academica a carei lipsa de reactie voia sa arunce blamul decisiv asupra amatorismului initiatorilor) ulterior, fiindca dacistii s-au incapatanat sa insiste, au aparut si reactiile acuzatoare. Specialistii, ca o forma de a ignora propunerea de dialog, au socotit sustinerile dacistilor drept exagerari fara suport stiintific, ignorand, insa, a lua in seama argumentele pe care acestia le descoperisera in literatura straina de specialitate.
Altfel spus, ei extindeau, intr-o maniera abuziva, amatorismul formatiei de istorici a liderilor Dacia Revival la sursele (si autorii) pe care acestia ii invocau!
Mai tarziu a venit si inevitabilul.
Ascultati acest text aparut cu putin timp in urma sub semnatura scriitorului Paul Everac.
"Sobolanii neadormiti rod la temelia casei. Ei nu doresc aceasta casa. Nu doresc aceasta tara, cu tot ce o tine legata. Doresc s-o dezlege, ca ea sa se clatine si apoi sa lase locul gol. Pentru o cladire mai mare. A altora, bineinteles".
Si mai departe.
"Se mai tine casa, hotarator, si pe rude latine, noi avand tara plina de minunate urme ale unui tata comun, viteaz si civilizat, galonat cu toate odajdiile gloriei imperiale, cu toate suprematiile lumii vechi. Acolo suntem si noi rude, un fel de fii, nu foarte indepartati, doar mai necajiti, mai cazniti. A mirosit sobolanul neadormit si acum
