De cind a
ramas fara serviciu, Adrian Nastase a inceput sa-si descopere inclinatia catre literatura, de fapt catre scris. Inceputul a fost facut acum
vreo 4 luni cind fostul premier s-a apucat sa scrie declaratii fluviu in fata procurorilor DNA. Succesul de casa nu a fost insa cel scontat.
Si asta pentru ca nu se mai aude nimic de acele declaratii, nici un critic de carte nu a aparut sa ne mai spuna doua vorbe-trei prostii
despre stilistica etalata de Nastase in aceste lucrari indosariate cu mare grija. Deloc descurajat de acest mic esec, fostul premier si-a pus
ordine in ginduri si a inceput sa astearna pe hirtie tot ce i-a trecut cu viteza prin cap. Volumul sau, intitulat "Codul Zambaccian", se
bazeaza pe fapte si intimplari reale care, intr-o tara civilizata cum nu este Romania, nu ar scapa nepedepsite de Codul Penal. Autorul s-a
straduit mult sa mentina sirul povestirii intr-un ritm alert, dialogul sau imaginar cu sutele de mii de cititori care deja au format cozi
pentru a-si procura opera fiind pe cit de subtil, pe-atit de abrupt. Cum anume a reusit scriitorul Adrian Nastase sa ajunga la aceasta
performanta? Talentul, domnilor, talentul brut, neslefuit si nealterat de sabloanele acestor timpuri literare de restriste este cel care l-a
maltratat pe autor pina a dat tot ce a avut mai bun in el. Sotia scriitorului, Dana Nastase, ne-a oferit si o explicatie pentru timpul record
in care a fost terminata cartea: "Adrian incepea sa scrie de vineri dupa-amiaza si rar mai putea fi oprit pina duminica. Scria continuu!"
As fi ipocrit daca as afirma ca am fost ingrijorat pentru Adrian Nastase
