Fulgerat de blituri si pus in lumina de camerele de luat vederi, presedintele Romaniei, cu ochii umezi, a imbratisat-o pe fetita care venise la aeroport nu cu un buchet de flori, ci in haine cernite. Tatal ii era adus acasa neinsufletit, sfartecat de o mina in Afganistan, unde alti patru camarazi ai sai au trecut si ei pe langa moarte, fiind raniti grav. La ceremonialul de pe aeroport - intrat intr-o rutina tragica - au venit si premierul, si ministrul apararii, si tot felul de generali.
“Diana (...), la cei 12 ani ai sai, intelege mai greu de ce tatal ei nu s-a mai intors acasa. Diana, iti multumesc si te rog sa ne ierti”, a zis Traian Basescu. Copila nici nu avea ce intelege. Si nici de ce ierta. Asa cum nu are o mare parte a populatiei, trei patrimi, potrivit unor sondaje, care reproseaza guvernantilor de ieri intrarea hazardata in conflicte militare la mii de kilometri, in razboaie care nu-s ale Romaniei, dar tocmai astfel pot deveni, dupa cum ii acuza pe guvernantii de azi, in cap cu seful statului, ca au continuat o politica soldata cu jertfe omenesti si sustinuta cu imense costuri financiare, unele chiar suspecte.
O simpla stire, cum ca - asemenea statelor care s-au retras sau continua sa se retraga de pe fronturi straine Romaniei, unde s-a implicat facand concesii altora - se are in vedere chemarea acasa a militarilor, nu-i de ajuns. Climatul international, dar in primul rand propriul interes si protectia ostasilor romani, obliga autoritatile, de la CSAT, la Guvern si la Parlament, in masura in care mai au vreun respect pentru electorat, sa dezbata responsabil aceasta chestiune acuta si sa informeze populatia in privinta unui grafic clar de transare a ei.
