A trecut putin observat un eveniment recent, important pentru istoria romaneasca si pentru modul in care noi, cei de astazi, ne raportam la ea, intr-un eventual proces de rememorare si de refacere a legaturii cu trecutul: inaugurarea Cimitirului de Onoare Romanesc de la Tiganca, in Republica Moldova, situat la cateva zeci de kilometri de granita Prutului. Ceremonia a avut loc pe 1 iunie, in acest an Ziua Inaltarii Domnului si, implicit, Ziua Eroilor, care, printr-o lege adoptata in ultimii ani, are statutul de sarbatoare nationala. Nu intamplator, fiindca realizatorul intregului proiect de refacere si reconstructie a mormintelor eroilor romani de peste granita este Oficiul National pentru Cultul Eroilor, institutie a statului roman, (re)infiintata in 2004, al carei principal scop este reabilitarea locurilor de cinstire si de reamintire a celor cazuti in razboaiele ultimului secol, mai ales a celor aflate in strainatate. Semnificatia zilei de 1 iunie 2006 a fost si mai bogata, pe langa aceasta ceremonie de deschidere a primului cimitir romanesc reconstruit de Oficiu, la aproape 65 de ani de la crancenele lupte care au insangerat acele campuri. Ea a marcat si prima vizita a Regelui Mihai I pe pamantul Basarabiei, nu numai dupa 1990, ci la 64 de ani de la singura sa prezenta in acest teritoriu atat de torturat, in 1942, cu prilejul tarnosirii Catedralei rezidite din Chisinau. Regele a asistat la ceremoniile oficiale de la Tiganca, insotit de Alteta Sa, Principele Radu, si de alti membri ai suitei regale, dand un plus de semnificatie si de importanta momentului. Sa vedem mai intai care este profilul Oficiului National pentru Cultul Eroilor (www.once.ro), institutie a statului, putin cunoscuta, dar infiintata conform normelor din toate tarile civilizate si care isi propune un program ambitios de stergere si de inchidere (evident, din punct de vedere simbolic) a ranilor,