O cunosc de ceva vreme pe Maria Lungu, la autoritatea careia - este restaurator de peste doua decenii - am apelat, telefonic, in urma cu cativa ani, intr-un context care punea in discutie restaurarea icoanelor catapetesmei de la Vacaresti. S-a dovedit intransigenta, ca de fiecare data cand se iveau probleme privind defectuoasa gestionare a patrimoniului, mobil sau imobil.
"Un specialist imbatabil", era si este sintagma ce insoteste numele Mariei Lungu. Imi lipsea insa ocazia unui dialog pe aceasta tema, despre care ar putea vorbi la nesfarsit.
Pentru ca exista, traieste si se hraneste spiritual cu munca de cercetare, investigare, "tratare a operelor suferinde", pe care le reda circuitului muzeal.
In plus, este autoare a foarte multe articole centrate pe observatiile si rezultatele muncii sale, aproape fara odihna. Marturisesc ca rar mi-a fost dat sa vad o femeie restaurator atat de cuprinsa de bucuria meseriei. Si, in acest sens, vivacitatea pictoritei (a absolvit Academia de Arta "Nicolae Grigorescu" sectia Arta monumentala- Restaurare), cercetatoarei, coordonatoarei celor patru compartimente ale Muzeului National de Arta Cotroceni - organizare expozitii, conservare, restaurare, supraveghere expuneri - este molipsitoare. Secretul il stie toata lumea: "Sunt intotdeauna severa cu mine insami si asta pentru ca esti tentat sa crezi ca tot ce faci tu este extraordinar", afirma. De fapt, unul din secretele implicarii sale eficiente atunci cand lucra in Ministerul Culturii, unde a coordonat, timp de zece ani, activitatea de conservare - restaurare in cadrul muzeelor din Bucuresti si din tara.
"Am prins exact perioada de dupa '90, mai exact incepand cu anul 1993, cand s-a abrogat Legea patrimoniului si cand s-au scos atatea valori din tara", explica Maria, care a "participat din plin la evenimentele din '89", cand lucra la Muzeul National de Arta
