Unghiul de tragere In optimile de finala ale Cupei Mondiale s-au calificat 10 echipe din Europa, 3 din America de Sud si cite una din America Centrala, Africa si Oceania. Intre timp Mexic a fost eliminata, astfel incit, la fel ca in majoritatea Cupelor Mondiale, lupta finala se va duce intre Europa si America de Sud, cea din urma reprezentata la nivelul cel mai inalt de Brazilia si Argentina. Pina una alta, aceasta Cupa Mondiala redefineste "Eurocentrismul" prin prezenta masiva a greilor Europei: Germania, Italia, Anglia, Portugalia, Olanda, Spania, Franta. Tabloul optimilor si al sferturilor de finala este dominat de o prima finala de Cupa Mondiala: Germania-Argentina. Cine va cistiga are sansele cele mai mari de ajunge in finala mare, desi Italia poate incurca oricind socotelile. In partea de jos a tabloului jocurile se vor face intre Brazilia, Anglia, Franta sau Spania (desi Spania a mers rareori mai departe de sferturi), Portugalia sau Olanda. Stabilirea unor capi de serie, la fel ca in tenis, a dus la evitarea unor confruntari timpurii intre Argentina si Brazilia, Anglia si Olanda, Portugalia si Franta. O mina din umbra pare sa traga grupele la sorti in asa fel incit cel putin in semifinale sa se intilneasca doar dintre cei mai mari, asigurindu-se in felul acesta audienta asteptata de la o Cupa Mondiala. Intr-un fel, este firesc sa se intimple asa, pentru ca si in tenis lucrurile sint asezate pentru a se evita ca finala adevarata sa nu aiba loc in optimi sau in sferturi. Tocmai de aceea ma intreb de ce nu s-a putut amina pina in semifinale o confruntare Germania-Argentina? S-a dorit prezenta Italiei in penultima faza a competitiei? Din calculul hirtiei, Italia n-ar trebui sa rateze aceasta sansa, pentru ca Australia, Elvetia sau Ucraina nu sint obstacole grele. I s-a parut lui Blatter ca Italia este mai accesibila, in semifinale, decit Argentina? Din cite tin mi