Ce ar putea sa caracterizeze mai bine in aceasta tulburata vreme a incrancenarii portretul romanului? Cum s-ar putea defini mai corect felul in care sunt percepute faptele si vointa oamenilor din aceasta tara?Poate ca intai de toate prin marele dispret. Dispretul pe care-l are romanul fata de el insusi si care face sa ne fie acordat de multe ori cel mai dezolant certificat, de "prosti", pe toate cararile nationale. Dispretul e in toate si de toate felurile: fata de oamenii apartinand altei grupari politice sau unor demnitati vremelnice, al marilor imbogatiti fata de saraci, dispretul suveran fata de femeie, dispretul fata de cel slab, bolnav, batran. Dispretul nonvalorii fata de adevarata valoare intelectuala. Ne dispretuim cersind mereu la portile strainatatii si aducand peiorativ pe buzele strainilor sintagma "saraca Romanie". Ne dispretuim spalandu-ne rufele in strada, sa ne vada toti peticeala si murdaria. De cate ori lupta dusa impotriva unor decizii de partid nu se muta in viata intima a persoanelor publice, in special de sex feminin, iar "cavalerismul" unora nu se rezuma la a jigni femeia folosindu-se marlaneste de prenumele ei, caruia ii atribuie sensuri peiorative? Obsedate de sex, unele persoane publice fac din acesta o arma de dispretuit partenerii. Au fost pe rand luate in colimatorul luptei politice Elene, Lavinii, Monici, Marii si cate altele. Cel mai recent exemplu: Sulfina si Paloma au devenit pretexte de a inova jocuri de cuvinte denigratoare, expresii golanesti care nu au de-a face cu lupta de idei, cu refuzul unor decizii, cu contestarea unor hotarari. Deunazi primarul nostru repeta apasat ca o anume persoana demisa dintr-o functie publica este proasta. Stia el bine ca ea, persoana care face parte din alta tabara politica decat a domniei sale, este o proasta si o spunea de parca s-ar fi aflat pe maidan in gasca vreunui cartier famat sau ar fi impar