Un profesor de la Facultatea de Constructii din Bucuresti le-a cerut studentilor - viitori ingineri - sa calculeze fortele exercitate asupra unui surub pentru a trece in anul trei.

Cireasa de pe tortul absurditatii a fost insa interdictia de a utiliza programe informatice de proiectare - totul trebuia facut cu creionul, pixul si rigla de calcul. In epoca robotilor, a automatizarii si a programelor care pot oferi instant solutia la astfel de intrebari, exemplul de mai sus este consternant.

Intr-o Romanie in care se construieste frenetic, faptul ca viitorilor ingineri li se cere la sfarsit de an sa faca 100 de pagini de calcule despre suruburi ofera inca o dovada a prapastiei imense dintre realitatile economiei si sistemul de invatamant.

Acel sistem care ar trebui sa-i furnizeze Romaniei forta de munca de maine. Din pacate, cazul nu este singular. Alaturi de acesti viitori ingineri se afla viitori economisti carora li se dicteaza cursuri traduse ad literam si xeroxate in serie.

Ruperea de realitate a invatamantului romanesc nu numai ca risca sa compromita viitorul Romaniei, dar incepe deja sa-si faca simtite efectele nocive si in prezent.

In sectoare intregi ale economiei au aparut semnele unei crize din ce in ce mai grave de personal calificat. Bancherii se plang ca nu pot angaja suficient de multi oameni bine pregatiti atat de repede pe cat le-ar cere planurile de expansiune.

Chiar si in jurnalistica, unde problema profesionalismului nu a fost pusa decat recent, a aparut o penurie ingrijoratoare de gazetari bine pregatiti. Cat despre sectorul public, acolo criza de cadre calificate se acutizeaza pe zi ce trece.

Aceste lucruri merita reamintite in toiul sezonului anual de examene, cand o noua generatie paseste pe bancile liceului sau ale facultatii, rareori pe merit si deseori gratie un