MAIERU In Maieru si-a petrecut Rebreanu cele mai frumoase si fericite clipe ale vietii.
Satul parca e mort. Asa e descris Pripasul satul imaginar unde se misca manate de iubire si ura personajele din "Ion". Oamenii din acest sat, care l-a vazut pe Rebreanu copil, l-au inspirat pe scriitorul de mai tarziu, atunci cand si-a inceput lucrul la romanul "Ion". "Si totusi, petrecerea de la hora, desi plasata in Pripas, in sufletul meu are loc in satul copilariei." In Maieru a locuit de la 2 la 11 ani, revenind in acest "cuib al visurilor" dintre cele trei maguri a lui Ion, a lui Apostol si a lui Petre Petre, aproape in fiecare vara. "La marginea satului - in stanga - o cruce stramba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi." Venind dinspre Nasaud, la intrarea in Maieru, pe dreapta, ne intampina o reclama la pizza. In mijlocul drumului, copiii joaca sotron; dintr-o carciuma se aud manele, iar de undeva de departe, un joagar. Satul e viu; viu de sunete, de culorile caselor vopsite in roz, verde praz si galben pai, viu de barbati, femei si copii care merg la munca sau ies de la scoala.
HORELE. Ajungem la casa memoriala, loc in care romancierul n-a calcat niciodata. In 1927, autoritatile satului ii daruisera lui Rebreanu un loc pentru o vila, pe care n-a mai apucat niciodata sa o construiasca. In vitrinele muzeului, pe langa obiecte ale familiei Rebreanu, ramasite ale trecutului stravechi al asezarii. Pipe, oase, blide. "Hora pipelor, hora oaselor, hora blidelor, asa au denumit copiii din sat aranjamentele", ne spune Sever Ursa, muzeograful. Acestea sunt singurele hore ce se mai pot privi in Maieru. "Discoteca a sufocat ultima hora, pe la inceputul anilor â80. O pastram inregistrata pe banda." La o hora transilvaneana era neaparat nevoie de trei muzicanti. Nici urma prin sat de Holbea, Gavan si Briceag, lautarii indemnati de Ion sa cante pana la ep
