În 1985, conform biografiei oficiale, a ajuns la Ministerul Comerţului, fără a preciza însă în care structură, dar, de fapt fiind vorba de Ratmil. Din 1991, Nicolăescu urcă spectaculos scara În 1985, conform biografiei oficiale, a ajuns la Ministerul Comerţului, fără a preciza însă în care structură, dar, de fapt fiind vorba de Ratmil. Din 1991, Nicolăescu urcă spectaculos scara ierarhiei la Ratmil. Între 1991 şi 1994 este şef Serviciu buget şi analize economice. Apoi, în 1994, devine director economic, iar în 1997 ajunge director general. Cariera sa la Ratmil se sfârşeşte în 1999, când ajunge secretar general adjunct la Ministerul de Finanţe.
Şefii Ratmil, deplin conspiraţi la DIEDupă ce URSS a invadat Cehoslovacia, dictatorul Nicolae Ceauşescu a decis să creeze o industrie naţională de apărare independentă de Moscova. Fiecare minister important şi-a creat departamente militare, coordonate de o Regie de Tehnică Militară, adică tocmai Ratmil. În 1972, dictatorul a decis să transforme România în exportator major de tehnică militară şi a creat departamente speciale în principalele ministere. Printre produsele de bază s-au numărat: un avion de vânătoare construit împreună cu Iugoslavia; un tanc bazat pe proiectul Leopard (RFG) şi Centurion (Anglia); un bombardier bazat pe avionul Fokker-614 (Germania de Vest); două variante de arme semiautomate bazate pe AK-47 sovietic (calibru 6,72, pentru care se produceau cartuşe la Cugir), pe care voia să le exporte masiv statelor şi organizaţiilor teroriste din Lumea a Treia. Fabricarea secretă de armament nu s-a bazat pe licenţe cumpărate, ci pe tehnologii furate din Occident. Majoritatea posturilor-cheie din cea de "a doua industrie militară a ţării," cum se numea această parte destinată exclusiv exportului, erau deţinute de ofiţeri DIE deplin conspiraţi. Ratmil avea ca principală piaţă de desfacere lumea arabă şi o
