- Social - nr. 123 / 26 Iunie, 2006 Duminica, 18 iunie a.c., in comuna Ditrau asezata pe drumul national intre Toplita si Gheorgheni, peste 1.500 de participanti au manifestat pentru autonomie secuiasca, atitudine tipic revizionista! Vom prezenta pentru cititorii mai putin informati date referitoare la aceasta asezare, unde au trait si romani, astazi nemaiexistand nici un vorbitor de limba romana. Cei mai multi au fost obligati sa plece in alte locuri, alungati din propria lor Tara! Mai ales in perioada anilor negri, 1940-1944, daca romanii "se duceau la targ", erau scuipati, loviti si injurati nemeseste, iar camasile le erau "taiate la poale" (marturii ale taranilor din Subcetate, Sarmas, Galautas si alte asezari romanesti in care oamenii isi pastrau portul stramosesc). Mihai Fatu in cartea-document "Biserica romaneasca din nord-vestul Tarii sub ocupatia horthysta", B.,1985, la pagina 213, sub imaginea superba a lacasului de cult, se citeste: "Pana in decembrie 1940, romanii din Ditrau, judetul Ciuc (astazi, Harghita), aveau una dintre cele mai frumoase biserici din zona. Nu a mai ramas nimic din ea". In colectia de documente, "Un an de stapanire maghiara in Transilvania de Nord", B., 1942, la pagina 16, apare un pasaj cutremurator, sub titlul: Judetul Ciuc. Il redam in totalitate: "Ditrau. In 12 septembrie 1940, Ilie Tepes, padurar din comuna Bicazul Ardelean, chemat la comandamentul militar maghiar din Ditrau, care era instalat in localul primariei, a fost zdrobit in batai, ciopartit cu cutitele, apoi, in stare muribunda, a fost aruncat pe fereastra in strada, de la etaj. Cadavrul a fost lasat doua zile pe strada in vederea publicului". Ne oprim din varii motive, fiind suficiente aceste tragedii antiromanesti, unde a avut loc o entuziasta si sperata manifestare pentru infaptuirea autonomiei secuiesti!!! Daca, pana in decembrie 1989 si chiar dupa, ii spune