Dupa succesul inregistrat de "2Fast 2Furious", la doar doi ani dupa lansarea primei pelicule din serie, producatorii au venit cu partea a treia, nu la fel de iute, insa in mod cert mai furios. De data aceasta, din precedentul film nu s-a mai pastrat decat titlul, in rest totul e schimbat. De la regizor si scenarist pana la actori.
Debutanti sau nu, toti cei prezenti pe generic sunt cvasidebutanti, cu exceptia, poate, a lui Sonny Chiba, care a jucat in „Kill Bill” rolul celebrului fabricant de sabii Hattori Hanzo.
Dar, dupa cum veti vedea, lucrurile astea n-au nicio importanta, pentru ca in „Fast&Furious”, indiferent de completarea titlului, rolurile principale sunt rezervate masinilor, iar scenografia se bazeaza pe multe, multe fete frumoase.
N-are niciun rost sa detaliem povestea, suficient de stupida incat sa deranjeze daca te gandesti la ea, asa ca vom intra direct in subiect: cursele de masini. De data aceasta, probabil pentru a alunga monotonia, scenaristul a abandonat clasicele „liniute”, in favoarea unor intreceri mult mai spectaculoase, mult mai periculoase si, bineinteles, mult mai greu de produs.
Acest lucru se vede si din ponderea relativ mica pe care scenele cu masini o au in economia filmului. Baietii rai se intrec asadar nu in linie dreapta, ci pe curbele ametitoare ale unei parcari supraetajate, unde virajele se iau la milimetru, iar cauciucurile se schimba la fiecare cursa.
Efectul vizual e fantastic, dar exista si pierderi „tehnologice”, in sensul ca spectatorul se uita cu gura cascata, dar nu va face la fel in parcarea de la Plaza, intrucat chiar nu sunt la indemana oricui astfel de manevre.
De altfel, pe genericul de final suntem instiintati ca la cursele din film au participat doar cascadori profesionisti si extrem de priceputi, iar spectatorii sunt indemnati explicit sa nu inc
