Al doilea meci cu miză enormă din faza optimilor, după Germania-Suedia şi tot al doilea ca spectacol oferit pe teren după Argentina-Mexic. Nici nu avea cum să fie altfel între două formaţii copleşte de orgolii de câte ori se trezesc faţă în faţă. Olanda-Portugalia trebuia, din păcate, să trimită acasă una dintre combatante. A fost să fie Olanda. ,,Portocala mecanică”, tot mai impresionantă de când pe bancă a venit Marco van Basten, a tras din greu pentru o calificare care nu a venit. Poate ineficienţa lui Robben, omul care a decis singur atâtea partide, să fi cântărit enorm. Marcajul direct cu trei oameni propus de Scolari l-a scos definitive din joc. Poate absenţa din echipă a lui van Nisterlooij, lăsat pe bancă de preferatul Kuyt, să fi contat în lipsa golurilor din poarta lui Ricardo. Totuşi, Cocu a avut egalarea în bocanc, după execuţia magnifică a lui Maniche din prima jumătate, dar bătrânul Cocu nu a nimerit decât transversala din 8 metri singur cu portarul. Mai mereu cu un om în minus, Portugalia a jucat foarte bine rolul de apărător, folosindu-se şi de trucurile pe care Figo le-a deprins precum respiratul şi vorbitul. Mai mult, ibericii au încheiat partida în careul lui van der Sar, cel care şi-a salvat de nenumărate ori colegii la contratacurile ucigătoare ale adversarilor. Portugalia trăieşte, Olanda a încetat să respire. Prima favorită la titlu a fost scoasă din cursă atât de repede.
Olanda
van der Sar cpt. – Boulahrouz, Mathijsen (van der Vaart, 56), Ooijer, van Bronckhorst – van Bommel (Heitinga, 66), Snijder, Cocu (Venegoor of Hesselink, 85) – van Persie, Kuyt, Robben
Antrenor: Marco van Basten
Portugalia
Ricardo – Miguel, Carvalho, Meira, Nuno Valente – Deco, Costinha, Maniche – Figo cpt. (Tiago, 85), Pauleta (Petit, 46), Cristiano Ronaldo (Simao Sabrosa, 33)
Antrenor: Luiz Felipe Scolari
Record de cartonaşe