Azi o linie, mâine o mică înţepătură în braţ. Într-o zi te silesc cei din jur să-ţi recunoşti dependenţa. De drog. Refuzi. Cu toate că mâinile ţi-s tremurânde, ochii injectaţi şi simţi atâta furie în tine de crezi că i-ai putea doborî pe cei doi paznici de la uşă care îţi refuză întâlnirea cu fericirea. Iluzoria fericire.
Mă întrebam câţi din copiii, tinerii sau adulţii iubitori de drog au încercat să-şi creeze altfel de dependenţă. Deoarece în viaţă, cel puţin eu aşa consider, îţi poţi crea şi alte feluri de dependenţe. Care nu-ţi distrug creierul, nu te anihilează ca om, nu îţi exacerbează sentimentele. Şi mai ales nu ucid. Îţi dau doar dependenţă.
Câţi şi-or fi omorât angoasele, amorţindu-se făcând ce ştiu mai bine? Câţi şi-or fi vindecat depresiile scriind până nu-şi mai simţeau mâna, desenând până le tremura braţul, sculptând până le pica dalta din mână? Câţi şi-or fi adormit spaimele sărind cu parapanta, aruncându-se în gol de pe un pod, ţinuţi doar de o frânghie?
Bănuiesc că foarte puţini au luptat să se drogheze altfel.
De aceea foarte puţini dintre sclavii drogurilor reuşesc să se privească dimineaţa în oglindă fără să îi apuce frica. Teama de viaţă. Spaima de cotidian. Poate de banalul zilnic. Frica de responsabilitate. Teama de sentimente prea puternice. Spaima de realitatea, uneori atât de dură.
Poate că pe fiecare ne încearcă aceleaşi spaime, angoase, temeri. Nici noi nu suntem mai curajoşi. Doar că alegem de fiecare dată viaţa. Alegem să alegem noi pentru noi, cât ne este dat ca putinţă. Nu lăsăm ca drogurile să ne dicteze în viaţă. Chinuitor de iluzoriu. Dramatic când eşti treaz.
Gândiţi-vă la diferenţă. Chiar şi atunci când vă spuneţi, zeflemitori: uite şi la ăla, îi este bine să sufere ca un câine? La ce îi foloseşte că este curat? …Gândiţi-vă că acela trăieşte. Simte, suferă, gândeşte, iubeşte, creează, învaţ
