Aici nu mai este vorba
doar de fotbal, ci de mindrie, de principii, de orgoliu. Discutia trebuie extinsa dincolo de simpla trecere a formatiei Dacia Unirea Braila
in custodia Otelului din Galati. Oficialii clubului brailean au acceptat, ba chiar s-au rugat sa devina "satelitul" Galatiului, de parca
Otelul ar fi vreo superformatie, un fel de Barcelona a Romaniei. Si ei sint vai de mama lor. Sa nu uitam ca in turul campionatului recent
incheiat nu au cistigat nici un meci acasa. De cind combinatul siderurgic a incaput pe mina multimiliardarului indian Lakhsmi Mittal, la
Galati se tot vorbeste de investitii masive, de marea performanta, de accederea in grupele Ligii Campionilor etc. Astea-s poante ieftine de
pe bancuri.ro, bre.
Bineinteles ca doare aceasta capitulare a Brailei. Nu, nu este vorba ca Braila s-a pus in genunchi in fata Galatiului
si a cerut un pahar cu apa, un loc de munca, un acoperis deasupra capului. Rivalitatea dintre cele doua orase nu mai exista de mult. Pe
aceasta tema mai circula doar legende de pe vremea cind bunicu' facea spagatul. Cel mai mult deranjeaza faptul ca Braila nu a incercat sa
faca performanta, inainte de a merge sa fie sluga la niste vecini nu foarte instariti. Stiu, se vor grabi unii sa afirme ca orasul asta este
prea sarac si prea blazat pentru a se mai gindi la fotbal, la nu stiu ce investitii in Dacia Unirea, la Divizia "A" etc. Adica lumea nu are
ce minca si pe unde munci, iar altii se gindesc la fotbal? - ar sari altii de fund in sus. Foarte bine, atunci Braila si-a amanetat mindria,
sa mearga sa stearga praful, sa gateasca si sa spele in casa Ot