SILISTEA-GUMESTI Silistea-Gumesti. O halta din Campia Dunarii. Aici si-a mestecat traiul Moromete. Azi, ceva resturi de personaje incearca sa inchege volumul trei al romanului pe ritmurile hodorogite ale integrarii.

Silistenii se strang "La monument" la un pahar de vorba. E in buricul satului, la o raspantie veche. Asteapta in fiecare seara in fata ecranelor pana ce vad genericul telejurnalului luand-o la goana si, apoi, pornesc spre "centru" la palavre. Acolo i-am gasit si noi.

"L-or inchide, nu l-or inchide…, zice Vasile, noi nu avem nici un folos din asta… Acu, cica il ancheteaza pe altu… D-apai am senzatia ca e numai circul de judecatorii astia… fumegaie cu vorbe, insa la fapte is zgarciti rau"… adauga Ion, incheindu-si capsele subei de militian, pe care a primit-o de pomana de la un cunoscut. "Astia de la Uniune, focu sa-i arda, cer sa se miste treburile si ai nostri fac flotari doar de frica numai sa se faca un pic de curent. De-alde noi, astia, ne arde sa ne itim in Europa? Noua ne trebuie un pret mai mic la motorina si atat, ca sa nu-l lasam parloaga"… La doua strazi distanta se afla batrana Poiana a lui Iocan. Nici un picior de om. Un tarc pustiu. Locul nu mai aduce deloc cu mai vechiul parlament satesc.

PERSOANA NONGRATA. De Marin al lor, nu-si mai amintesc mare lucru. "Un baiat taciturn, bolnavicos, curios; un tip, cumva, suspect", asta se repeta cel mai des in replicile silistenilor, cand ii intrebi de vecinul lor devenit celebru la Bucuresti. Multora nu le-a trecut supararea pe el, caci atunci cand au auzit ca s-a scris despre ei in roman "li s-a facut negru in fata ochilor". Aflam ca revolta personajelor reale ale lui Preda n-a fost deloc timida. Mai c-au vrut sa sara pe el, caci se asteptau din ceas in ceas ca cei de la Secu sa le vina de hac dupa publicarea primului volum al Morometilor. In ultimii ani, Marin ajunsese sa