Fostul presedinte Emil Constantinescu observa, in urma cu cateva zile, ca politicienii romani nu au nici un proiect de viitor pentru Romania, tara pe care o guverneaza sau se pregatesc sa o guverneze. Fapt care le-a mai fost reprosat acestora, de-a lungul vremii, adica in ultimii 16 ani, si de o seama de intelectuali. Tot domnia sa spunea atunci ca problemele cu care se ocupa presedintele, primul ministru, ministrii sunt de competenta mai degraba a unor primari si consilieri judeteni sau locali. Cam in acelasi timp aveau loc noile inundatii, de anul acesta, in urma carora au murit oameni si au fost distruse sute de gospodarii, in fond destine. Oameni care muncisera toata viata pentru a dobandi ceea ce aveau au pierdut totul in cateva minute. Intrebati de ce cred ca se intampla aceste inundatii fulgeratoare si catastrofale, majoritatea spun ca este pedeapsa lui Dumnezeu. Cate unul, mai realist, observa defrisarile masive si fara nici o metoda care s-au facut in ultimii ani, dezgolind coastele muntilor si dealurilor si deschizand drumul torentelor ucigase. Acesti oameni, putini, semnalau, in fond, ca semenii lor nu privesc mai departe de ziua de azi sau, hai, cel mult, de cea de maine. Taiem padurea si o vindem rapid, facem bani si ne construim case, par a spune aceia. Nici unul nu se gandeste ca tot ceea ce intemeiaza astfel va fi destul de repede supus pierzaniei, tocmai din lipsa unor masuri de protectie pe care si le-ar putea lua daca inainte de a actiona ar medita, cat de putin, la ceea ce fac si la urmarile faptei lor. Or, tocmai asta s-ar cere si politicienilor, atunci cand iau hotarari, iau masuri, decid in numele unui popor intreg. Poate fi aceasta lipsa de proiect, in fond de orizont, efectul aversiunii fata de falsul proiect si falsul orizont fericit pe care ni-l ofereau, din gura, zi de zi si ceas de ceas, vorba lor, conducatorii comunisti. Numai ca ei of