Ideile politice par sa isi fi pierdut capacitatea de a inspira, iar liderii politici, abilitatea de a conduce.
Dezbaterea publica este dominata de ingrijorari datorate declinului standardelor morale, accentuarii continue a deosebirilor dintre bogati si
saraci, presiunile statului bunastarii sociale (welfare state). Singurele grupuri care par hotarit optimiste sunt acelea care considera ca
increderea in tehnologie rezolva problemele noastre. Dar mutatiile tehnologice au consecinte diverse, si in orice caz, tehnologia nu se poate
constitui ca baza pentru un program politic eficient. Viata politica nu inseamna nimic fara idealuri, dar idealurile sunt goale daca nu au in
vedere posibilitati reale. Trebuie sa stim si ce tip de societate vrem sa creem si mijloacele concrete de a ne indrepta spre ea. Nici o tema
nu a polarizat mai profund stinga si dreapta, in ultimii ani, decit statul bunastarii, elogiat pe de-o parte si criticat pe de alta. Statul
bunastarii, asa cum exista el astazi, a fost creat in cursul razboiului, sistemul pe care Bismark l-a creat in Germania fiind, de obicei,
considerat forma clasica a acestuia. Din totdeauna, neoliberalii au dorit sa restringa puterile statului; din punct de vedere istoric,
social-democratii si-au dorit mereu sa le extinda. In ultimul timp, se afirma cu tot mai multa putere, o asa numita “a treia cale” care,
afirma necesitatea reconstructiei statului, ignorindu-i pe cei care spun ca “guvernul este inamicul” sau pe ceilalti care spun ca “guvernul
reprezinta raspunsul”. Deci, ce ar trebui sa isi propuna statul social in privinta, sa ne limitam numai la un singur aspect, sa spunem, @N_
