Alonso s-a impus şi în Marele Premiu al Canadei, după o cursă pe care a început-o din pole position şi a dominat-o cu autoritate. În spatele său am asistat însă la o suită de erori care Alonso s-a impus şi în Marele Premiu al Canadei, după o cursă pe care a început-o din pole position şi a dominat-o cu autoritate. În spatele său am asistat însă la o suită de erori care aveau să marcheze ierarhia finală.

Renault a dominat calificările de la Montreal, iar Alonso şi-a mai trecut în cont un pole position. Schumi, rivalul său în cursa pentru titlul suprem, era departe, plecând doar de pe locul cinci, aşa că Fernando a ştiut că poate să bifeze încă un succes. Trebuia doar să fie atent, să nu greşească şi să încerce să nu forţeze maşina, pentru a reduce la minimum riscul unor probleme tehnice. Ceea ce a şi făcut. Astfel că, la final, a trecut primul linia de sosire, ridicând la 25 numărul punctelor care-l despart de Michael, al doilea clasat în ierarhia sezonului. A fost prima victorie pentru spaniol în Canada şi cea de-a 6-a în 2006, un sezon în care pare capabil să-şi apere titlul cucerit anul trecut. Dacă Alonso s-a impus în stil de mare campion, rivalii săi s-au întrecut în greşeli. De pildă, timp de 23 de tururi, Raikkonen a părut capabil să răstoarne ierarhia, fie şi numai în această cursă. A avut chiar şi o tentativă de depăşire, nereuşită, dar care părea să fie un avertisment. Numai că, la prima oprire la boxe a finlandezului, mecanicii de la McLaren au fost parcă sedaţi preţ de mai bine de două secunde, şi tot ceea ce construise Kimi până atunci s-a prăbuşit, precum un castel de nisip. Era însă numai prima mostră a modului în care poţi rata o cursă. Istoria s-a repetat şi la a doua intrare la boxe, pentru ca, în final, atunci când ecarturile se topiseră ca urmare a intrării safety-car-ului, după accidentul lui Villeneuve, Raikkonen să fie complet debusolat.