Un imobil, aproape egal prin dimensiuni cu Biserica Evanghelica situata deasupra, dincolo de unul dintre braurile de piatra ale vechiului Hermannstadt, este adapostit in perimetrul vechiului azil de batrani din Sibiu, cladire declarata inca din 1965 imobil cu valoare istorica. Aflata in proprietatea publica a municipalitatii sibiene, Biserica Azilului a devenit de ani buni teatrul unor cercetari arheologice ce scot uneori la lumina interesante dovezi despre trecut, alteori teribile vestigii ale unor timpuri apuse. Calatorie in timp Profesorul arheolog Petre Muntean Besliu, de la Muzeul National Brukenthal din Sibiu a dedicat multi ani din cariera sa profesionala studiului Bisericii Azilului si spune ca acestea sunt departe de a fi terminate. Masuri grabnice de protectie a imobilului (ros de propria-i varsta, de umezeala si de bolile specifice vechilor constructii) au facut cercetarile arheo-logice sa se desfasoare uneori cu avant sau alteori cu sfiala. Cu sfiala, pentru ca solul pe care sunt cladite biserica si azilul, abia zgariat cu lopata, scoate la iveala osemintele unor oameni de mult trecuti la cele vesnice. "A fost aici un cimitir, putem spune cu mare probabilitate. Am gasit la sapaturi obiecte vechi de aproape 800 de ani, dar si oseminte ce dateaza aproximativ din anii 1280, din secolul XIII. Cand se aduna mai multe asemenea ramasite chemam crestineste preoti ai mai multor culte si le facem o slujba de inmormantare. Le-am tulburat odihna, dar incercam sa le-o redam in acelasi loc", spune profesorul Petre Muntean Besliu. Un om modest, sfios, foarte apropiat de cele sfinte. Si-a dedicat ani buni din cariera studiului pe santierul arheologic de la Biserica Azilului si peste tot in jurul sau rezultatele se vad. Nea Finck, ajutorul voluntar al profesorului Besliu, se ocupa grijuliu de sapaturi. Intr-o groapa de 1,5 metri adancime tocmai dezvaluie un craniu de o