Pe cind in alte parti canicula aduce blazare si lancezeala, vara e, la romani, anotimpul nebuniei politice. Sa fie insolatia de vina? Cresterea tensiunii arteriale? Uratul cu binele? Fapt e ca politicienii nostri o tin numai in boacane de cand s-a incalzit afara, incat povesti una mai urata ca alta alimenteaza, spre bucuria sadica a jurnalistilor, paginile marilor cotidiene si emisiunile de stiri de la televizor. Slava Domnului ca avem si noi ce comenta, la o bere, in perioada celui mai anost, mai conformist Campionat Mondial de fotbal, fara macar o singura surpriza, fara un moment de reala tensiune: cei mari raman mari, cei mici o incaseaza. Va fi ca in vechiul banc cu definitia Mondialelor: un campionat in care joaca treizeci si doua de echipe si cistiga Germania. La Stuttgart, unde ma aflu acum, meciurile interesante se petrec pe strada si in carciumi: acolo sa vezi capete sparte!
Ce Doamne, iarta-ma, cauta Basescu in Serbia? Ce poate mulge de la oaia neagra a Europei, de la cei care au comis cele mai rusinoase fapte din istoria acestui continent dupa al doilea razboi mondial? Lagare, gropi comune, purificare etnica, violuri in masa, genocid in toata puterea cuvintului, nazism adevarat, pur si dur, iata istoria vecinilor nostri din sud-vest in deceniul precedent. Criminali de razboi, sprijiniti masiv de populatie, s-au jucat de-a reimpartirea Balcanilor cu pretul unor suferinte umane de neinchipuit. Inteleg de ce pe atunci erau atat de sprijiniti de regimul iliescian cu ai sai locotenenti mediatici, televiziunea romana si ziarul "Adevarul" (nu trebuie sa uitam niciodata acest fapt, caci mineriadele sau provocarile de la Targu-Mures puteau degenera usor in grozavii asemanatoare), dar mi-e cu neputinta sa pricep de ce, astazi, cind avem o guvernare mai liberala, cedam din nou mitului rasuflat al marii prietenii dintre noi si sarbi. Nu stiu ce e-n mintea presed