Desi nu este pe ordinea de zi a Sfantului Sinod, Biserica Ortodoxa Romana are nevoie de o reorganizare, idee care a incoltit si are sprijinul mai multor membri ai Sinodului, clerici si mireni.
Ideea de innoire a fost lansata de Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu al Clujului, o autoritate a Sfantului Sinod, dar si a Bisericii Ortodoxe, inca de acum sase ani.
Astfel, in anul 2000, prin temeiul nr. 5074, IPS Bartolomeu a cerut Sinodului ca episcopii-vicari sa poarte, dupa alegere, timp de doi ani, tot rangul de arhimandrit si sa aiba un vot consultativ in Sfantul Sinod. Votarea unei asemenea prevederi ar fi revolutionat Sinodul, insa nu s-a aprobat.
Conform statutului, episcopul-vicar este ales la recomandarea ierarhului locului, iar aceasta alegere a devenit o formalitate in Sinod. De obicei, episcopii-vicari ajung titulari dupa avansarea sau decesul ierarhului.
Episcopii-vicari, o anomalie
In prezent, din cei 50 de membri ai Sinodului, 19 sunt episcopi-vicari sau arhierei-vicari, ceea ce spune multe. Episcopii-vicari sunt, de fapt, o anomalie canonica, ei reprezentand episcopii titulari in teritoriu, de aceea au si titulatura geografica: Bistriteanul, Maramureseanul.
Din nefericire, existenta vicariatului creeaza false ierarhii in interiorul episcopatului care, conform canoanelor ortodoxe, este unic. In fapt, investitura harica este unica si identica cu a titularilor.
Episcopii-vicari sunt legati de maini, ei facand in eparhii doar ce doreste titularul. Sunt trimisi sa slujeasca in cele mai dificile parohii, fac aproape toata munca, dar nu primesc niciodata laude, ci doar reprosuri.
Oameni de mare anvergura culturala si spirituala stau multi ani intr-un con de umbra, asteptand decesul titularilor. Iar cand acesta este bolnav, situatia devine si mai dramatica.
PS Petron
