Cine încă se mai îndoia de faptul că Italia poate atinge finala Mondialului german a mai primit luni după-amiază o dovadă că se înşală amarnic. O echipă, e drept foarte bună, care să fie mângâiată mereu de un noroc chior, mai rar s-a văzut. ,,Azzurii” au prins sferturile foarte greu, deşi au avut adversari pe australieni, dar le-au prins. şi nu oricum, ci în ultima secundă a jocului, când toată lumea se pregătea de prelungiri şi poate chiar de lovituri de departajare. Jucătorii lui Lippi n-au arătat nimic deosebit, mai ales după eliminarea lui Materazzi la începutul reprizei secunde, dar au ştiut să apere egalul. Din fericire pentru ei, nici ,,cangurii” n-au demonstrat mare lucru. Au dominat un meci întreg, dar teama de a risca în faţa unui colos le-a înmuita picioarele. Cu o evoluţie care amintea mai degrabă de rugby, apelând la atacuri cu mingi în spate, acolo unde sunt campioni mondiali, nu puteau spera la nimic. şi excat în final, Totti a zădărnicit visele Australiei, transformând un penalty inexistent acordat de spaniolul Cantalejo.
Italia
Buffon – Zambrotta, Cannavaro cpt., Materazzi, Grosso – Perrotta, Pirlo, Gattuso, Del Piero (Totti, 75) – Gilardino (Iaquinta, 46), Toni (Barzagli, 56)
Antrenor: Marcello Lippi
Australia
Schwarzer – Neill, Moore, Chipperfield – Culina, Grella, Wilkshire, Cahill, Sterjovski (Aloisi, 81) – Bresciano, Viduka cpt.
Antrenor: Guus Hiddink
Ce urât!
Evoluţia decepţionantă a Franţei la acest Mondial a făcut să avem o optime fără niciun pic de strălucire. Elveţia-Ucraina nu putea oferi mai mult decât am primit urmărind acest meci. Poate cel mai prost de când a debutat această ediţie a CM. Nu am văzut nicio urmă cât de mică de fotbal specific turneelor finale, acolo unde se adună crema sportului mondial. Un singur nume, Andrei şevcenko, a mai salvat din nepăsarea cu care a fost tratată p
