CRONICA DE RESTAURANT Lumea se schimba din mers. Prezentul si-a pierdut rabdarea, calca grabit pe trecut. Un restaurant de marca al Bucurestiului interbelic se pregateste sa moara, lasandu-ne un reper ciudat: multa vreme de-aici inainte turistii vor continua sa plece peste mari si tari din fata de la "Cina".
Deschis in 1922, in fosta casa Boierescu, "Cina" propunea romanilor meniuri si obiceiuri culinare frantuzesti. 80 de ani mai tarziu, localul devine "Amsterdam Caffe & Terrace", propunand trei niveluri de experienta: cafenea, restaurant, club. Am luat cina, intr-o zi superba de vara, pe terasa complexului, atras de ecranele instalate pentru vizionarea meciurilor din Cupa Mondiala. Atmosfera degajata, curat, primitor. Ospatari tineri, unii chiar nevinovati cand trebuie sa faca o factura fiscala. In rest, mancarea buna, destul de scumpa si relativ putina.
Am deschis cu un Platou Amsterdam, compus din ciuperci pane, fasii de peste alb din Marea Nordului si bitterballen - perisoare din pasta de carne, ficat si praz, tavalite prin ou si pesmet si prajite. A urmat o Ginger fish soup, avand la baza⦠supa de pui, in fericita combinatie cu peste alb, ghimbir, ceapa verde, orez si rosii. Felul principal s-a intitulat Coq à la Cognac, de fapt, in ciuda numelui aristocrat, un fileu de pui la gratar cu ciuperci si budinca de cartofi cu ceapa, peste care s-a turnat sos brun cu coniac. La desert: prajitura Bacio di dama - "sarutare" dulce si migdalata, avand ca suport o compozitie din biscuit si migdale rase, cu sos caramel, acoperita cu bezea fina si cocos. Pufoasa si crocanta, cine nu si-ar dori? Pentru sustinerea atmosferei de meci, o bere Peroni si un frappe Amsterdam (juca Olanda) s-au potrivit numai bine. Nu e rau la Caffe & Terrace Amsterdam, insa cred ca si acest restaurant, conceput pentru business & pleasure, are ceva neterminat. Pozitionat intr-un loc is
