La marginea Bacăului, în condiţii greu de imaginat, trăiesc două familii pentru care fiecare zi este un coşmar. Câteva gropi betonate, pierdute printre bălării şi gunoaie ţin loc de casă La marginea Bacăului, în condiţii greu de imaginat, trăiesc două familii pentru care fiecare zi este un coşmar. Câteva gropi betonate, pierdute printre bălării şi gunoaie ţin loc de casă celor care nu au reuşit să îşi găsească alt adăpost. Când intră în "casă", oamenii trebuie să se târască, pentru că intrarea nu are mai mult de jumătate de metru înălţime.
Locuitorii din "grote" îşi fac mâncare afară şi tot afară se spală şi îşi rezolvă nevoile fiziologice. Chiar dacă pare greu de crezut, este o imagine dintr-un oraş din România anului 2006. Pe pământ, în faţa "domiciliului" sunt puse la uscat covoare şi haine, pe care femeile le-au spălat la gârlă. "Sunt patru adăposturi de acest fel aici, am fost trei familii, dar una a plecat. Am rămas fără casă pentru că am avut datorii mari şi n-am avut unde să mă duc, aşa că dormim şi noi aici", spune Cleuţa P., una dintre femeile care se chinuiesc zilnic să locuiască într-o grotă, sub pământ. Are 53 de ani, dar arată mai în vârstă, semn că viaţa nu a scutit-o de tot felul de necazuri. Are nouă copii, însă cei mai mulţi sunt deja mari. În grotă îl creşte doar pe cel mai mic, de 16 ani, care a abandonat şcoala după ce a rămas repetent de mai multe ori. "Locuinţa" Cleuţei înseamnă o gaură săpată în pământ, folosită, probabil, de armată în timpul războiului. Pe jos sunt întinse covoare şi o plapumă murdară. Femeia spune că iarna face focul deasupra să se încălzească betonul. E bucuroasă că măcar nu plouă, iar iarna nu ninge în locuinţa sa. Vorbeşte din când în când cu "vecina", Elena Chitic, o femeie de circa 50 de ani. Aceasta nu are pe nimeni şi nu-şi aminteşte sau nu vrea să-şi amintească prea multe lucruri despre viaţa sa. ştie doar că a
