- Diverse - nr. 125 / 28 Iunie, 2006 Nu stiu daca mai era cu adevarat necesara aceasta noua lectie despre caracterul nostru, al romanilor, avand ca subiect evenimentele din 13-15 iunie 1990, cand o lume intreaga a fost oripilata de manifestarile criminale din Bucuresti, in care vioara intai au fost minerii. Dincolo de vandalismul cras in imaginea oamenilor au ramas scenele de o cruzime crunta, in care tineri si varstnici, femei si barbati, de-a valma, dar nevinovati, alesi fara nici un fel de discernamant, au cazut victime celor mai feroce instincte primare, de forta. Motiv pentru care nu pot crede ca au fost, asa cum sustin si urmasii victimelor sau diverse asociatii, doar sase morti si ceva peste o mie de vatamati. Din nefericire, prea usor si prea repede trecem noi peste evenimentele majore, cu implicatii grave in viata istoriei noastre, peste tot ceea ce s-a intamplat atunci cand televiziunile intregii lumi aratau fata hidoasa a crimei, modul in care fortele aflate la putere au inteles sa gestioneze fenomenul "Piata Universitatii". Uitam ca dupa zile si saptamani de proteste, indeosebi ale studentilor, si nu numai, ale multor tineri din toata tara, care s-au dus la Bucuresti pentru a manifesta pentru democratie reala, pentru libertate, pentru inlaturarea de la putere a acelora care au facut parte din structurile de putere ale regimului totalitar, "mai bine golan decat parlamentar", cei din Piata Universitatii au fost de-a dreptul maturati de valurile "justitiabililor" mineri, carora domnul Iliescu avea sa le aduca multumiri calduroase "pentru inalta lor constiinta civica, muncitoreasca", adica pentru vandalism si crime, asa cum, in urmatoarele mineriade, fortele politice au inteles sa se foloseasca de mineri ca de o putere militara, in tentativele lor de rafuiala politica cu guvernantii. Cum anii au trecut, romanii au uitat mult prea repede lectia Piet