Primul gest al lui Radu Berceanu, odata instalat in fruntea Ministerului Transporturilor, a avut darul de a-mi ridica o sprinceana. El l-a demis pe directorul Aeroportului Baneasa pe motiv ca a incheiat un contract de reabilitare a pistei pe care el, ministrul, il gaseste dezavantajos.
Contractul s-a incheiat pe final de domnie, in ultima saptamina a mandatului lui Miron Mitrea, si poate tocmai de aceea gestul lui Berceanu s-a bucurat, cel putin pina la proba contrara, de o oarecare prezumtie de adevar. Berceanu parea a-si incepe mandatul la Transporturi sub bune auspicii: un ministru ferm, dispus sa dea cu barda acolo unde vedea sau simtea afaceri sulfuroase. L-a tinut citeva zile.
Cu totul altfel a pus Radu Berceanu problema cind a fost chestionat asupra licitatiei de reabilitare a autostrazii Bucuresti-Pitesti, cistigata de prietenul presedintelui Basescu, Dan Besciu, in detrimentul unei firme austriece.
Nici aici lucrurile nu sint pe deplin limpezite, inca nu stim cit au gresit austriecii, daca au gresit, sau cit au fost ajutati, eventual, sa greseasca de catre partenerul roman care le-a fost recomandat. O anume remarca a ministrului merita insa luata in seama cu toata seriozitatea.
El a declarat ca autoritatea contractanta care organizeaza licitatia poate pune in caietul de sarcini orice conditie vrea, iar participantii sint liberi sa accepte sau nu acele conditii. La experienta pe care o are in politica, dar si in administratie, domnul Berceanu ar trebui sa stie ca simpla organizare a unei licitatii nu e deloc o garantie ca un contract a fost atribuit in mod corect.
Si ca in ultimii 16 ani metodele de trucare a unei licitatii au devenit tot mai sofisticate.
Ii reamintim o bijuterie in acest sens, lucrata migalos de acelasi Dan Besciu pe vremea cind era prieten cu Miron Mitrea, iar acesta din
