- Cultural - nr. 125 / 28 Iunie, 2006 Raft LAURA BOGDAN _ "Povesti unui copil nenascut" Rezidenta la Paris si cu preocupari care o tin la oaresce distanta de lumea literara, discret, Laura Bogdan revine in actualitatea literara cu un nou roman, "Povesti unui copil nenascut", Editura NICO, 2006. O constructie narativa indrazneata, un "dialog" in care, cu putine exceptii, doar unul singur vorbeste, Dada (personaj-narator omniscient), iar celalalt, copilul nenascut, "asculta". "Vei sti tot despre mama ta", ii promite Dada. "In ea, copilul misca tot mai mult. O loveste. Cand vorbeste, o insoteste pe drumurile sinuoase ale memoriei". Mai e si dialogul cu sine, intr-o trecere fara bariere de la eul narator la cel impersonal, neutru, asistent la spectacolul vietii. Acesta e pretextul recuperarii, intr-un flux nestavilit al memoriei, a unui trecut circumscris copilariei care urca pana la pragul adolescentei si plonjeaza apoi in maturitate, in… maternitate. In "amintirile din copilarie", locul aventurilor inocente este luat de frustrari emotionale, de dureroase privatiuni. O copilarie lipsita de caldura materna, substituita de un surogat. Si, cu toate acestea, pregatita si decisa sa dea viata, "In ultimul timp, spune Dada, ma gandesc tot mai des la copilarie. Poate pentru ca port in mine o noua viata _ copilarie, adolescenta, tinerete _ totul de la inceput. Prin tine. Acum e copilaria cea care ma obsedeaza, care imi lipseste. Daca am putea intoarce timpul..." (p. 134). Din acea copilarie mai extrage doar un licar de lumina, intr-o evocare patetic-entuziasta a primei intalniri cu marea, "marea de la sase ani" (Marea). Lipsa mamei, disparuta din viata ei misterios si fara regrete, indepartarea tatalui sunt dublate de inca o povara a copilariei, pierderea increderii in "adulti", ("Mos Craciun"), o pierdere la fel de dureroasa. "In acea noapte, ceva s-a rupt definitiv in