În condiţiile în care în România voluntariatul este un lucru apreciat şi cam atât, cei care se încumetă să lucreze din spirit civic sunt o raritate. În cazul ONG-urilor din domeniu social, domeniul este unul sensibil, dar totuşi, reţeaua de voluntari funcţionează pe cât posibil.
Aşa că mare mi-a fost mirarea când am aflat de la mai mulţi directori de ONG-uri că studenţii medicinişti trag chiulul de la activităţile de voluntariat din domeniul social şi cel al sănătăţii, în timp ce alţii, cum ar fi cei de la UPM, sunt prezenţi pentru a da o mână de ajutor. Şi nu am de gând să comentez activitatea Ligii Studenţilor de la UMF. Ci doar spiritul civic al unor viitori medici sau farmacişti, care nu se încumetă să se apropie de oamenii care au probleme, macăr pentru a acumula un pic de experienţă.
Medicii sunt cei care petrec în facultate şase ani din dorinţa de a învăţa să vindece oameni. Dar creşterea lor ca oameni se dovedeşte foarte anevoiasă dacă faci o vizită în spitale. Când un om nu te tratează ca pe un alt om, este greu să mai ai încredere în diagnosticul său, oricât de multe titluri ar deţine. Voluntariatul este însă cea mai uşoară şi frumoasă metodă de a interacţiona cu oamenii bolnavi, dar puternici, care luptă cu speranţă. O lecţie de viaţă care nu ar strica unor viitori medici. Dar aceasta este doar păretea mea, din moment ce faptele mă contrazic pe deplin.
La fel ca şi transparenţa solicitată de presă şi dorită de UE. Cum poţi să devi un medic conştient că treaba ta este să vindeci bolnavii, când profesorii tăi iluştri ezită să îşi publice declaraţiile de avere pe site, deşi legea o cere. Aceeaşi ezitare a avut-o şi Eugen Nicolăescu, cel care continuă în stânga şi dreapta lupta împotriva feudalilor, dar care a apreciat că este treaba Ministerului Educaţiei să sancţioneze conducerea UMF pentru că nu şi-a publicat pe site declaraţiile de a