M-am saturat de echipele mari, de monstrii sacri, monstri care nu mai joaca nimic si castiga doar cu numele sau renumele. Gloaba franceza a avut o tresarire de orgoliu si a doborat nedrept manzul spaniol. Si uite asa a plecat acasa una dintre cele mai frumoase echipe. Daca nu cumva cea mai frumoasa. La francezi ar fi de remarcat doar cantecul de lebada al lui Zidane. Cantec inceput odata, demult, care nu se mai termina niciodata. A plecat acasa si extraordinara echipa de la antipozi: Australia. Cata nedreptate a lasat fotbalul in urma dupa meciul australienilor cu italienii. Australia a fost cea mai dezinhibata, cea mai lipsita de complexe, cea mai dezinvolta, dar si cea mai luptatoare echipa de la acest Campionat Mondial. Am tinut cu Australia, am tinut cu Togo, am tinut cu Trinidad Tobago, am tinut cu Ghana, am tinut cu Coasta de Fildes, am tinut cu toate echipele mici! M-am saturat de echipele mari, de monstrii sacri, monstri care nu mai joaca nimic si castiga doar cu numele sau renumele. La ce bun sa tii cu Brazilia, cand toata lumea tine cu Brazilia? Unde mai este provocarea? Nimic mai simplu, mai banal, sa tii cu Brazilia de la primul pana la ultimul meci. Cu Brazilia, daca e sa tii, tii in finala. Ca doar n-o sa tii cu Germania? Asa cum n-as putea sa tin pentru nimic in lume cu Suedia sau cu Elvetia! Mai bine cu americanii, care mai aveau putin si ii bateau pe italieni in noua oameni. Dar Mexicul v-a placut? Stiu, au jucat cu argentinienii extraordinar. Mai ca incepusem sa tin si eu cu ei. Au fost frumosi, au fost buni, au fost bataiosi, au fost tari si, poate, ar fi castigat daca n-ar fi fost sutul fabulos al Argentinei. Si cu Portugalia am tinut. Trufia olandezilor este cel mai bun argument ca sa nu tii cu ei. Si-n plus, portughezii au atatia talentati in echipa, incat mai poti sa faci vreo doua reprezentative care sa joace la Campionatul Mondial. Ang