- De competenta dreptului penal

Greata care te cuprinde se instaureaza inca de la primele cadre: Pacala (re)vine de undeva din Europa, intrind in Romania dinspre Ungaria, intr-o caruta plina de catrafuse. Geo Saizescu nu-si menajeaza spectatorul, ci-l azvirle de la bun inceput intr-un tarim al prostului gust desavirsit! N-ai timp sa te obisnuiesti cu aceasta calamitate, socul nu vine treptat, ci primesti un pumn in stomac chiar de la genericul de-nceput! Pacala se intoarce e inainte de toate gretos: gretos de prost, gretos de vulgar, gretos de kitsch, gretos, gretos, gretos. Nici macar nu-i un film si nu i se poate face o cronica – e cu mult sub orice limita a indecentei, a nerusinarii, a imposturii. E un furt din bani publici, e ceva ce tine de domeniul dreptului penal. Geo Saizescu ar trebui sa returneze banii publici, de care si-a batut joc. Orice as scrie, tot n-as reusi sa exprim revolta si scirba pe care le-am simtit pe parcursul a doua ore si jumatate de proiectie!

- Filmul poate dauna grav sanatatii…

… odata ce intii ingheti in fata kitschului afisat de Pacala se intoarce, pentru ca apoi sa transpiri abundent, vazind ca nu se mai termina (are 150 de minute). Geo Saizescu a construit un circ ambulant, un amalgam exasperant de music-hall primitiv si snoave contrafacute, peticit cu aluzii contemporane. Nimeni nu i-a cerut regizorului o monografie a satului romanesc, insa aici avem o pornografie (in sensul lovinescian al lipsei de talent): un sat cu pisici birmaneze si fete care stau cu umarul dezgolit din ie, se fandosesc in desuuri de la Paris sau se prind in hora in rochie de seara. Anecdota infantila si prafuita, cu iz de cupletel de camin cultural („Votati ciinii cu covrigi in coada!“, „Jos vrabia din mina, sus cioara de pe gard!“), parafrazele antediluviene („Cine se scoala de dimineata, cade singur in ea“) se combina cu gaselnitele