"Dragoste de-o vara" (2004) este evident un film despre o iubire care tine ceva mai putin de o vara.

Inedite sunt personajele, neasteptata este dragostea lor si aproape necunoscuti sunt actorii si regizorul. Totusi, filmul n-a trecut neobservat prin festivalurile independente din Europa, adunand patru nominalizari la European Film Awards (2005), printre care cel mai bun film si cel mai bun regizor, Pawel Pawlikowski, dar si un Premiu BAFTA (2005) pentru cel mai bun film britanic.

O poveste de dragoste cum s-a mai vazut chiar in filmul lui Tudor Giurgiu, „Legaturi bolnavicioase” (2006), comparat la festivalul de la Berlin cu „Dragoste de-o vara”, dar spusa cu o intensitate, cu o sinceritate si cu o „poezie” care merita un drum pana la cinema.

Orfana si printesa

Personajele sunt o adolescenta ciudata, crescuta de un frate delincvent si betiv, care-l descopera brusc pe Iisus, si o adolescenta rebela, copil de bogatasi cu vila si Aston Martin.

Mona (Nathalie Press) si Tamsin (Emily Blunt) se intalnesc pe camp, cand una iesise sa se plimbe cu motocicleta fara motor, iar cealalta sa calareasca. Parasita de iubitul insurat, cu care se intalnea sporadic pe bancheta din spate a masinii lui, si innebunita de pornirile religioase ale fratelui, Mona se duce in vizita la castelul lui Tamsin.

Iese o dupa-amiaza cu muzica de violoncel, mult vin, discutii despre viata, viitor si familii si o noapte petrecuta pe gazonul terenului de tenis.

Tamsin intreaba: „Si ce-ai sa faci cu viata ta?” Mona raspunde: „O sa-mi iau o slujba intr-un abator, o sa muncesc din greu, imi iau un prieten, care o sa fie... un nenorocit, si o sa torn o multime de copii cu probleme psihice. Si dupa, o sa astept menopauza... sau cancerul.”

Mona e copilul chinuit de mic, orfan de ambii parinti si obisnuit sa nu fie bun de nimic. Tamsin e tipa rafinata, care inv