* Kumm, Different Parties, Cramps Records, 2006.
Nu e cazul să tragedizăm, mai ales cînd lucrurile sînt clare de ceva vreme (de mai bine de cinci ani, mai exact de la Moonsweat March încoace): Kumm nu seamănă cu nici o altă chestiune cîntătoare de la noi din ţară. Dacă în privinţa pîinii sînt dispus să fac o concesie înţelepciunii populare care desemnează patria drept locul ideal pentru consumarea acestui produs tradiţional (a se vedea aserţiunea "fie pîinea cît de rea, tot mai bine-i în ţara mea"), cînd vine vorba de muzică, există ceva asemănător bunului-simţ care-mi şopteşte să înăbuş din faşă orice avînt naţionalist. Şi, nu ştiu cum se face, dar se pare că partea asta cu înăbuşitul îmi iese de minune, din moment ce sînt în stare să declar (de fapt, să repet) că nimic în lumea muzicală românească nu-i mai sănătos ca o infuzie cu sonorităţi occidentale provenite de pe plantaţia riguros întreţinută a celor de la Kumm.
Într-o componenţă uşor modificată, cu timişoreanul Cătălin Mocan ca solist vocal în locul lui Dan Byron (disponibil, de acum înainte, doar în varianta Urma) şi Uţu Pascu preluînd chitara bass de la Keresztes Levente, dar cu aceiaşi Eugen Nuţescu (chitară), Mihai Iordache (saxofon), Andras Kovacs (keyboards) şi Dominic Csergo (tobe), Different Parties nu este un album care să facă excepţie de la regulă. Ba din contră, dacă EP-ul Yellow Fever broda pe stabilimentul alternativ influenţe exploziv balcanice, Different Parties pare a fi un obiect fragil, atent şlefuit şi prelucrat, de abia sosit într-un ambalaj trăsnet (sub licenţă Macondo) de pe nişte meleaguri prea puţin cunoscute nouă, ca să nu fie considerate exotice. Este greu de spus cu ce stil(uri) avem de-a face. Fără să fi încercat vreodată să-şi facă un titlu de glorie din asta, cei de la Kumm au evitat întotdeauna îngrădirile schematice, descrierile convenţionale, traseele ştiute
