Bine, sint convins ca asta o spun tuturor. „See you next time, thank you, thank you“ – bla, bla, bla. Ii credem? Se poate, daca unii dintre noi ajung la alte concerte, in alte tari. Dar aici? Îi mai putem vedea aici? Un moment unic pentru Romania sau repetabil? De asteptat, noi ii asteptam sa se intoarca, zice-se ca i-am asteptat saisprezece ani sa vina pentru prima oara in Romania, poate va dura mai putin pina la un al doilea concert.
Chit ca vor mai veni ori nu, cert e ca pe 23 iunie 2006, un stadion plin ochi i-a vazut pe Dave Gahan, Martin Gore si Andrew Fletcher concertind live. Depeche Mode la Bucuresti, piese de pe ultimul album (Playing the Angel), piese mai vechi: nu chiar tot ce voiam sa ascultam, dar a meritat fara doar si poate. I-am asteptat saisprezece ani si vreo doua ore, au intirziat „putin“ dupa ora 8 promisa ca inceputul concertului, dar pe cind se stingeau si ultimele lumini ale cerului, s-au lansat in forta pe scena, urletele au izbucnit din rindurile publicului si cit a tinut concertul putini au fost cei care s-au oprit din aplaudat, din fredonat, din cintat din toate puterile. Eu m-am oprit la un moment dat, cind incercam sa o prind pe Raluca la telefon, sa asculte si ea Personal Jesus – pina la urma, am reusit si Raluca a fost bucuroasa.
Concertul Depeche din Romania e, trebuie spus, unul din cele mai importante evenimente muzicale de la noi. O supertrupa, cu o vechime considerabila, care vine cind inca e in voga – eu unul cred ca doar U2 ar mai intra in aceeasi categorie.
A fost mult mai mult decit muzica, practic. Dintr-un punct de vedere a fost un eveniment social – era teribil de interesant sa vezi un public eterogen ca virsta si ca atitudine. Apoi, show-ul in sine – luminile, instalatiile video, display-ul: totul a fost realmente spectaculos.
Am avut temeri ca ceva nu va merge bine, initial m-a spe
