OFUL ARHITECTULUI Centrul centrului Capitalei, adica miezul unei zone mai largi care a adus Bucurestilor, in perioada interbelica, supranumele Micul Paris, a devenit motiv de mare galceava. Uriase interese financiare, meschine ambitii politice, desarte orgolii profesionale au atras atentia opiniei publice asupra unui subiect aproape uitat: viitorul cetatii si al locuitorilor ei
Bucurestiul este, fara indoiala, un oras cu mult suflet. Un suflet zbuciumat, chinuit de aspiratiile sale occidentale risipite la nesfarsit in tanguieli balcanice. Istoria unui oras se scrie si se rescrie mereu, iar certificarea si frumusetea acestei istorii este la vedere, pe fiecare strada sau bulevard, in pietele publice, in parcuri, pe fatadele cladirilor sau in lumina monumentelor. Orasele trec si prin perioade grele, cumplite uneori. Razboaiele sau cutremurele, tiranii sau inundatiile, vulcanii sau molimele au facut mari orase sa se clatine din temelii, sa fie date uitarii ori sa dispara pur si simplu de pe fata pamantului. Si Bucurestiul a fost trecut prin foc si sabie, a fost inundat sau bombardat, a supravietuit catorva cutremure devastatoare. El este de aproape 150 de ani Capitala Romaniei si are, conform ultimelor estimari, peste patru miloane si jumatate de locuitori, devenind una dintre cele mai mari aglomerari urbane din aceasta parte a Europei.
REVOLUTIA, MARTIRII SI PRIMARII
Timisorenii au inceput revolutia, bucurestenii au consfintit-o. Avem o Piata a Revolutiei pentru ca acolo (si nu numai acoloâ¦) au venit sa moara oameni care credeau sincer ca e chiar revolutie. Sacrificiul lor obliga respectul nostru, al supravietuitorilor din Bucuresti si din toata tara. Un participant la evenimentele din decembrie, scapat ca prin minune de sub tirul teroristilor inexistenti, imi spunea zilele trecute ca el i-ar spune "Piata martirilor naivi". Asta ar fi, i-am spus, o i
