Cum procedeaza un terorist mioritic? Suna o butelie. Cazul Lesch pare un banc prost. Oare n-o fi mai grav? Daca SRI a tratat drama unui om bolnav cu o cruzime institutionala fara margini? Puteau sa opreasca dementa sau au profitat, in chip monstruos, de ea?
Presa este impartita in doua: fie inghite pe nemestecate versiunea SRI, fie ridiculizeaza cazul „teroristului in slapi“. Unii ziaristi gasesc suficiente detalii si argumente din care rezulta ca lugojanul era o amenintare verosimila, dar trec in plan secund ipoteza ca ar putea fi pur si simplu dement.
Altii subliniaza ridicolul actiunii „antiteroriste“ aducind probe ca Lesch era plecat cu sorcova, si trec in plan secund pericolul.
Variantele nu se exclud, insa ziaristii s-au impartit din nou in cei care, voluntar sau nu, contribuie la spalarea imaginii SRI aplaudindu-i „vigilenta“ si cei care vad in episodul Lesch o continuare a comediei „Curca“, criticindu-i „trucajele“.
In fond, optiunea presei este mai putin importanta, desi ea spune multe despre onestitatea, profesionalismul si discernamintul breslei. Esentiala este discutia despre modul in care s-au raportat autoritatile la acest caz, ce a mobilizat institutii si a consumat resurse publice timp de aproape doi ani.
S-au purtat ele corect, profesionist si onest? Sau avem indicii ca au tratat un potential caz clinic cu o seriozitate care poate fi suspectata de incompetenta crasa sau de premeditare macabra.
Cazul Lesch aminteste de „Taxi Driver“, una dintre capodoperele lui Scorsese. Ni-l putem imagina pe Lesch repetind in oglinda celebra replica „Are you talking to me?“. Personajul are ceva din Travis, soferul de taxi alienat cuprins progresiv de dementa din pelicula cu De Niro. Caz psihanalizabil, soferul de taxi e obsedat de mizeria si coruptia politica.
Macinat de propria singura
