Cartea lui Mihai Tican Rumano*, pe care o citesc la Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti, are inca pe coperta interioara stampila vechii Biblioteci a „Fundatiunei Universitare Carol I“. Coperta e rosu-aprins, paper-back, probabil era considerata o carte pentru marele public, o carte prietenoasa si fara pretentii. Autorul, in frontispiciu: Mihai Tican Rumano, asa cum s-a semnat el ani de zile in Spania, ca sa se vada de unde vine. Rumano, adica Romanul.

In corpul copertei, niste desene naive, o dansatoare de flamenco si un guitaro, niste ziduri de cetate, poate Escorialul si cu litere verzi, mari, titlul: Spania. Iar dedesubt, anuntul foarte important: „Cu o prefata de don Miguel de Unamuno“.

Cred ca nu ma insel spunind ca nu mai exista nici un alt scriitor roman care sa aiba o prefata semnata de Unamuno si nici macar de catre un alt intelectual occidental de acelasi calibru. Poate Istrati, cu prefata semnata de Romanin Rolland. Desi cred ca Unamuno, cu anvergura lui filozofica, il depaseste ca notorietate pe uitatul si desuetul romancier francez. Nu intimplator Tican si Istrati... Amindoi au avut cam acelasi traseu biografic, amindoi calatori-vagabonzi inca din copilarie, amindoi autodidacti…

Cartea lui a aparut la Editura Cartea Romaneasca, fara an, dar se intelege ca ar fi 1936 si e deja o editie secunda. O fotografie cit pagina pe stinga, sub care scrie: don Miguel de Unamuno. Si cuvintele autorului pe dreapta, in preambulul prefetei: „Aparuse prima editie a volumului de fata, cind mi-au sosit rindurile marelui scriitor spaniol: Unamuno, pe care am bucuria sa le pot impartasi cititorilor mei in aceasta a doua editie“.

Cum a obtinut prefata: „prin bunavointa prietenului Ribera-Rovira, eminentul publicist spaniol“ care i-a cerut la rindul lui „rectorului Universitatii din Salamanca“ „o prefata pentru cea mai noua lucra