- Editorial - nr. 126 / 29 Iunie, 2006 La nivel oficial, relatia noastra cu Germania s-a ameliorat in ultima vreme, dovada ca, atat la Strasbourg, cat si la Bruxelles, la Comisia Europeana au incetat presiunile de amanare a integrarii, Romania avand chiar asigurarile de rigoare ca va fi sustinuta pentru 2007. Mai greu, insa, ne este cu neamtul de rand, care a platit un tribut greu in cazul Germaniei de rasarit si care nu vrea nici in ruptul capului sa accepte motivatiile noastre privind harababura din Romania, tara pe care o considera nu numai prost guvernata, ci chiar imatura. In conceptia multora din ei, pentru actuala stare de lucruri sunt vinovate, deopotriva, oficialitatile, cat si cetatenii, care nu fac eforturi suficiente pentru a-si depasi fiecare la randu-i propria conditie, militand pentru reforme, schimbari esentiale si o noua calitate a vietii. Romanilor, spun ei, le place sa se chinuie, ca apoi sa-si planga de mila, si cam atat. Ingrijorarea de care vorbeam nu are la baza afectiunea deosebita a nemtilor pentru Romania si destinul ei, cat teama pentru propria lor soarta, vazand in exodul estului spre vest un pericol real la adresa societatii lor sofisticate si supraordonate. De cand cu integrarea, inrautatirea nivelului lor de viata, spun ei, este evidenta. Inflatia si somajul au patruns demult in casele lor (ceea ce odinioara se cumpara cu o marca, acum costa cel putin un euro), iar decaderea modului de viata german, fata de acum doua-trei decenii, se vede la tot pasul. Orasele lor nu mai sunt asa de dichisite si de curate, iar politia face eforturi mari pentru a mentine un climat de viata acceptabil, sufocat de proastele maniere ale celor veniti din est, dintre care un loc important il ocupa romanii. In concluzie, spuneau interlocutorii veniti in vizita in tara noastra, Romania ar face bine "sa-si dreaga busuiocul acasa", punand mai vartos umarul l