Una dintre regulile democraţiei impune tolerarea diferenţelor şi respectul faţă de cei de altă etnie, religie sau orientare sexuală. Ca un corolar al acestei reguli se impune folosirea unui limbaj corect şi lipsit de peiorative cu privire la respectivele minorităţi. În general, prejudecăţile faţă de cei care aparţin unor grupuri minoritare se transpun şi în limbaj, iar folosirea unor termeni inadecvaţi indică existenţa unor atitudini defavorabile. După 1989, din dorinţa de a fi politically correct, am început să fabricăm o serie de termeni. Nu mai spunem homosexual, spunem gay pentru că sună mai bine. Nu mai zicem ţigani, ci romi pentru că aşa ne cere legea. Dincolo de aceste etichete apar cîteva întrebări: îşi asumă grupurile respective o nouă identitate şi se simt mai puţin discriminate? Odată cu folosirea unor nume noi, am devenit oare mai toleranţi noi, ca naţiune?

Ţiganii sînt un grup etnic care a avut de-a lungul istoriei un statut de subordonare. Pînă în secolul al XIX-lea cei mai mulţi dintre romii de pe teritoriul actual al României au fost robi aparţinînd boierilor, mînăstirilor sau statului. Desfiinţarea robiei nu a însemnat punerea membrilor acestei etnii într-o poziţie de egalitate cu majoritatea. În ciuda eforturilor de integrare în societate şi de egalizare, făcute în diferite perioade ale istoriei, romii continuă să fie un grup etnic dezavantajat, cu resurse puţine, expus în multe situaţii discriminării şi prejudecăţilor. Ţinînd cont de acest context, după 1990 a apărut ideea că eticheta de ţigan este jignitoare, făcînd trimitere la status-ul de inferioritate pe care etnia l-a avut de-a lungul timpului.

Ideea de schimbare a numelui se înscrie într-un demers mai amplu, de redefinire a identităţii etnice şi de integrare în societate nu prin asimilare, ci prin acceptarea diferenţelor. Eforturile făcute de societate, în ansamblul ei, şi