Numai 3 (trei) premiere pentru primele opt-noua luni ale anului (fiindca lansarile vor fi reluate abia in septembrie-octombrie), dintre care ultimele doua au fost excretia Azucena de Mircea Muresan si susaneaua tipata 150 de minute pentru hipoacuzi Pacala 2 de Geo Saizescu!
Aceasta este oferta curenta a cinematografiei romane, dupa chipul si asemanarea Consiliului de administratie in functie la CNC, ale dregatorilor algoritmului politic de la Ministerul Culturii si ale duzinei de „uniuni“ de duzina, care guverneaza sistemul prin reprezentantii lor, in frunte cu ilegitim numitele Uniunea Cineastilor din Romania (UCIN) – Mihnea Gheorghiu si Uniunea Autorilor si Realizatorilor de Filme (UARF) – Sergiu Nicolaescu. Totul sub egida unei legi care, de la prima la ultima ei varianta (aceasta in discutie la Parlament), pare facuta sa inlesneasca aruncarea sistematica a banilor publici pe esecuri previzibile in serie si sa asigure perpetuarea mediocratiei.
La antipozi sint ultimele filme de debut ale tinerilor, inca inedite pentru publicul larg, premiate la a 59-a editie a Festivalului de la Cannes si la a 5-a editie a Transilvania International Film Festival (TIFF) de la Cluj, alaturi de alte productii competitive ale noii generatii, incluse in cele doua programe. Laurii cei mai insemnati revenind, in ambele competitii, unui film 100% privat, fara nici un sprijin din partea CNC: A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu.
Liniile de demarcatie dintre aceste doua lumi filmice – ignorate, ascunse sau negate de oficialitati – devin in sfirsit flagrante. Este motivul readucerii in discutie a recentelor competitii internationale, comentate in numerele anterioare ale revistei noastre, dar care solicita un efort de sinteza extins: competitivitatea cinematografiei in ansamblu, modul cum se raporteaza ea la institutia festivalurilor si nu in ultimul rind cond
